Pâinea...

10 Ianuarie 2014

Mai știu și azi puținii mei țărani,

Din făină, apă, drojdie și sare,

Așa ne-a fost aici de mii de ani

Pâinea noastră frântă pe altare.

Mi-e dor de ea, ca de o biruință

Când soarele răsare-n dimineață,

Mereu de pâinea cea întru ființă,

De cea de fiecare zi din viață!

Parcă o văd acolo în covată

Cu mirosul sfânt de sub ștergare,

Din gândul meu nicicând nu se mai gată-,

Pâinea de acum, e-aceeași oare?