Nu moartea e de vină că te-ai dus...

18 Ianuarie 2014 (Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30 )

Frate Vieru, încă sunt întreg,

Am fost bolnav și eu aici o vreme,

Moartea ta de-atunci n-o înțeleg,

Moartea ta rănită din poeme...

Cu fiecare vers parcă-i aud

Geamătul durut dinspre lumină:

„Acesta este adevărul crud,

De moartea lui Grigore nu-s de vină!”

Nu moartea e de vină că te-ai dus

Așa devreme și fără de veste,

Să-i judece degrabă Cel de Sus

Pe cei ce-au scris nemernica poveste!

De Ziua Lui te-am așteptat cu toții,

Dar așteptarea ne-a fost în zadar,

E doliu până-n marginile sorții

La mine-n suflet și în calendar!

Frate Vieru, fratele meu Dor,

Mereu îmbrățișarea să ne-adune,

Mă văd acolo-n Munți, deasupra lor,

Cu tine-n adevăr și-n rugăciune:

„Să nu uităm lumina din porunci,

Să ne unească Dumnezeu în Țară!”

Cuvintele ce mi le-ai spus atunci

Și astăzi și mereu mă înfioară.

Frate Vieru, încă sunt întreg,

Am fost și eu bolnav aici o vreme,

Moartea ta de-acum n-o înțeleg,

Moartea ta rănită din poeme...