20
Ianuarie 2014
Mă
întreba, ce întrebare ciudată!
Copilul
din mine, sub norii cei grei,
De-atunci
nu i-am răspuns niciodată-
Munții,
înalții,
vorbesc între
ei?
Vara,
din iarba plină de duh
Priveam
vulturul cum se rotește,
Singur,
tot singur acolo-n văzduh,
El,
Doamne, cu cine vorbește?
Și
altele-asemenea îmi stăruie-n minte,
Îmi
făceam aripi de șindrilă să zbor,
Nici
acum nu mi-e gândul cuminte-
De
copilul acela din mine mi-e dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu