vineri, ianuarie 15, 2021

Astăzi e Ziua lui...


Vineri, 15 Ianuarie 2021


Astăzi e ziua lui,

Ziua EMINESCULUI,

Cea din calendar,

Ziua plină de Dragoste

Și de Har!

Ziua cea dintâi din Cuvânt

A fost mult

Mai demult,

Când Dumnezeu

L-a trimis,

Pe pământ

Promis

Din cer

Neamului meu,

Tot mai dezbinat

Și rebel!

Atât vă mai cer,

Îngenuncheat

Pe sufletul Limbii Române

Cu lacrimile arse între cuvinte

Să vă aduceți aminte

De el,

De cel de azi și de mâine!

În vremea de-acum,

Până în vremea de-apoi-

EMINESCU e pururea viu

Printre noi!


Nu-l uitați pe Eminescu...


Nu-l uitați pe Eminescu din „Luceafăr”, din „Scrisori”,

Nu-l uitați pe Eminescu din „Mai am un singur dor,”

Peste tot prin limba noastră mișună „traducători”,

Pururi voia Lui să fie, niciodată voia lor!


Nu-l uitați pe Eminescu, în genunchi vă rog fierbinte,

Plânge clopotul la Putna, geme teiul de la Iași,

Nu-l uitați pe Eminescu, frații mei, luați aminte,

Țara românească-i plină de limbuți și de borfași!


Eminescu se învață tot mai rar și mai încet,

Doamne-alungă-ne blestemul ce pe cuget ne apasă

Și redă-ne iarăși nouă pe cel mai român poet

Din câți a avut pământul care se numește-acasă!


Nu-l uitați pe Eminescu! Cine-l uită, uite-l viața,

Slova lui să ardă vie ca lumina pe altare,

Fără el e-atât de tristă din cuvinte dimineața,

Dimineața-n care uită soarele și nu răsare...


El a fost întotdeauna și o să rămână-Unul,

Să mai fie un Luceafăr nimenea nu mai cutează,

Nu-l uitați pe Eminescu, nici el nu vă uită, bunul,

Și acum când scriu poemul, sus în ceruri lăcrimează...



Nicolae Nicoară-Horia



joi, ianuarie 14, 2021

Tot mai grăbit...

 


Joi, 14 Ianuarie 2021


Tot mai grăbit se-nvârte pământul

Și vremea noastră cu el deodată,

Nici nu apuc să-mi termin cuvântul

De parcă mă trage tăcerea pe roată...


Nu ne mai ajunge ziua întreagă

Și noaptea, iată, prea repede vine,

N-am timp să-ți spun dragă, dragă,

Când stau odihnit lângă tine.

......................................................

La ce oră suntem? Nu-ți pot răspunde,

Ce repede trece iubirea din noi!

În goana aceasta dintre secunde

Ceasornicul cine să-l dea înapoi?


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, ianuarie 13, 2021

Nu mă-ntreba de ce mi-s ochii triști...

 



13 Ianuarie 2021


Nu mă-ntreba de ce mi-s ochii triști,

Vederea lor se-ntunecă sub pleoape,

Mi-e plină Țara de „specialiști”

Care mai de care să o-ngroape;


Ei spun că neamul n-are niciun bai,

Surâsul fad înveninează clipa,

Suntem la mâna lor niște cobai,

Câștigul e la ei, la noi risipa...


Prin codrii lor prădați e frunza verde,

Nu mă-ntreba de ce mi-s ochii plânși,

Oricum de-afară nimeni nu îi vede

Și luna lăcrimează printre târși.

..........................................................

E plină Țara mea de „doctorei,”

Din Arad și până-n...Dorohoi,

Când tot mai des aud con-frații mei

Cum își oftează dorul: vai de noi!


Nicolae Nicoară-Horia



marți, ianuarie 12, 2021

Nu-i așa că nu mă minți...



 


12 Ianuarie 2021

-Scrisori netrimise Veronicăi-

-Restituiri-


Nu mă mai citești de-o vreme,

Cum citeai în alte dăți,

Stai ascunsă în poeme

Și nu vrei să mi te-arăți!


Nu-mi fac griji, eu am destule,

Tu poate mai multe ai,

Ia-mi-le, te rog și du-le

Până-aproape lângă rai


Și acolo mă așteaptă,

Mai departe nu mai poți,

Veronica mea cea dreaptă,

Până când mă mai suporți?


Tu în glas cu dulce jale

Îmi tot spui, „cobori în jos!”

Cătălin îți dă târcoale,

Câteodată cu folos...


Mi-ai jurat pe veci credință,

Și-am crezut în crezul sfânt,

Astăzi însă cu căință

Mă tot uit înspre pământ,


Poate mă cobor la noapte

Pân'la tine-n așternut,

Să te-aud cum printre șoapte

Îi dai ultimul sărut,


Să te văd cum între brațe

Pătimașă îl alinți,

El, vicleanul, să te-nalțe,

Nu-i așa că nu mă minți?


Scrisoare Veronicăi...


Scumpa mea, frumoasă Veronică,

Îmi trimiți de unde ești scrisori,

Pe Cătălin iubește-l fără frică,

Așa cum l-ai iubit adeseori...


Eminul tău din gând e tot departe,

Luceafărul cel blând, nemuritor,

Pe tine te-a cuprins „un dor de moarte,”

Eu niciodată nu voi ști să mor!


Ți-e dor de mine și ce dor pribeag!

Când mă privești mirată la fereastră

Azi celălalt și-acum te-așteaptă-n prag,

Floarea mea, prea dureros de-albastră...


Nicolae Nicoară-Horia


Grafica: Mihai Catruna

Nu-i nimeni veșnic locului să stea...

 


12 Ianuarie 2021


Mereu aici, între cuvânt și faptă

A fost întotdeauna ființa mea,

Mama e în ceruri și m-așteaptă,

Cine știe când ajung la ea


Și tata e acolo dus, departe,

Și amintirea lor mereu mă doare,

De-același drum și eu o să am parte,

Ca fiecare om născut sub soare!

.....................................................

Nu-i nimeni veșnic locului să stea,

Oricât „belșug” în jitnițe adună,

Cât suntem pe pământ atât aș vrea,

Să viețuim cu dragoste-mpreună!


Nicolae Nicoară-Horia



luni, ianuarie 11, 2021

Nu ne lua Poezia înapoi...

 



11 Ianuarie 2021


De la facerea lumii ne-ai dat-o, cu noi

Să rămână până la scapătul ei,

Nu ne lua, Doamne, poezia înapoi,

Oricât de răi suntem și de mișei!


Fără ea Viața aceasta-i pustie,

Credința e-o zbatere oarbă de vânt,

Ființa mea-ntreagă e-atâta de vie,

Dar pulbere-i toată fără Cuvânt!


Sunt unii ce n-o înțeleg niciodată,

Ce-i Poezia? Mă-ntreabă și-acum

Cu ochii plini de o beznă ciudată

Un nimeni rătăcind aiurea pe drum.


Ce să-i răspund? Și așa nu-nțelege

Obercăitul acesta de el și de ea,

Vindecă-i gândurile străine, betege,

Iar cel însetat să vină, să bea


Și-așa mi-e Țara cu ochii-n batistă,

Și-așa mi-e neamul plin de nevoi,

Oricât ne-ar fi Poezia de tristă,

Doamne, nu ne-o lua înapoi!


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, ianuarie 10, 2021

Poezia mea are cititorii ei...

 



Duminică, 10 Ianuarie 2021


Poezia mea are cititorii săi,

O citesc femeile, dar și bărbații,

Nu mă iau la-ntrecere cu alții

Mai buni decât mine, ori mai răi...


Nu mă iau la-ntrecere-cu ce folos?

Doar cu mine însumi concurez mereu,

De invidie să mă ferească Dumnezeu!

La facerea lumii și dracul a fost invidios.


Vai! Ce-aș fi oare fără de Cuvânt?

Nimic pe lume nu-i fără cuvinte,

Întotdeauna când scriu simt duhul fierbinte

Cum se-nfioară, ca pădurea de vânt...


Nicolae Nicoară-Horia