CASA NOASTRĂ
Cum trece TimpulŞi-i atât de strâmb
Cu Amintirea
Care ne destramă!
La Casa noastră,
Colo sus
Pe
Dâmb,
Plâng streşinile, Mamă,
De ce plâng?!
Ce Linişte-i acolo
Şi ce Dor
Sub coperişul ei
Ne-vindecat?!
Acum, când scriu,
Cuvintele mă dor-
Mă doare Urma
Celui
Ce-am plecat...
Cum trece Timpul
Şi-i atât de dur-
Cât voi putea
Tăcere
Să te-ndur?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu