O, SFINTE AMINTIRI...
Eu dinspre Goga vin, dinspre Cotruş,
Eu vin din Ţara celor traşi pe roate,
Eu vin dinspre-amintirea celor duşi
La Dumnezeu să caute dreptate...
Am îndurat şi mai îndur şi-acuma
Tăcere şi blesteme pe pământ,
Că-i prea sărată şi prea tristă huma
Acestui trup puţin în care sunt!
Dar nu mă plâng, să mă audă cine?
Pe viaţa asta nu-s stăpânul eu
Şi dacă am ajuns un oare-cine
Măcar să-i mulţumesc lui Dumnezeu
Că m-a născut măicuţa-ngândurată
Pe prispa unei Doine fără leac,
Aici, pe unde-a rătăcit odată
Iisus cu trupul lui însângerat...
.....................................................
Iertate-mi fie gândurile-aceste'
Curate şi atâta de lumeşti!
O, sfinte amintiri, când totul este
Doar amintirea faptului că Eşti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu