ŞI DE MĂ DOARE...

Şi de mă doare, încă nu mă plâng,
Lutul acesta ştie să îndure!
Se-aud în haite lupii cum se strâng
Dincóace şi dincólo de pădure...

În urma lor adeseori cu pâine
Am aruncat- dar cine recunoaşte?
Singur cu ei odată voi rămâne,
Ca mielul părăsit în Zi de Paşte...

Dar nu mi-e teamă, gura lor flămândă
Nu va râvni atunci la viersul meu
Ce stă-n lumină, şi va sta la pândă
Între tăcerea lor şi Dumnezeu...