Ce-i mai sublim în viaţa asta mamã,
Decât dumnezeirea din cuvânt:
“Mã uit la Poezia ta din ramã,
Mã uit acolo şi acolo sunt! "
Aşa te ştiu, ca o icoanã vie,
De-a pururi fãcãtoare de minuni,
Mâna mea se mântuie când scrie,
Gîndul meu aprinde rugãciuni…
Copil mã-ntorc sub streaşina fierbinte
De-atâtea doruri arse în pridvor
Şi-acum, în Ziua Sãrbãtorii sfinte,
Copilãria mea se face Dor!
Te vãd, Mãicuţã, în cãsţa noastrã,
Cea de pe Dealul sufletului meu-
Cu privirea, dureros de-albastrã,
Tot mai aproape eşti de Dumnezeu…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu