Sinaia, 26 septembrie 2009.
"Mi-a fugit liniştea de Acasă!"
Cuvintele acestea dor şi-acum,
S-a dus şi ea puţin să se-odihnească,
S-a dus plângând în hohote pe drum...
Aşa mi-ai spus atunci...la telefon
Şi era noapte-afară şi târziu,
Degeaba sun, tot ocupat răspunde
Tonul acela întru care scriu...
Când a fugit din lume supărată
Ea a luat şi ultimele chei,
Nici 112 nu au ce-i face,
Amprente n-au rămas în urma ei...
Nici despre tine nu mai ştiu nimic,
În zarea dintre lacrimi încuiată-
"Mi-a fugit liniştea de Acasă!"
Cu ce eşti, Doamne oare vinovată?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu