URĂ...

24 Octombrie 2009.


Tu poate nu mă crezi acum,
Dar te iubesc cu-atâta ură
Că eşti departe şi n-am cum
Să-ţi fur cuvintele din gură...

Mă duce gândul înapoi
Ca şarpele răpus de moarte
Spre-atunci când eram numai noi,
Sub pomul, cel cu fructe coapte...

Tu, iartă-mă, nu pot să-ndur,
Se face în cuvinte Sară,
Acum, când scriu, mă uit în jur-
E-atâta ură...literară!