RÂNDUNICA...

5/6 Octombrie 2009.
Îmi ard obrajii, cine mă doreşte
Vorbească-mă de bine, nu de rău!
Chiar acum sub tâmple poposeşte
O rândunică, nu e gândul tău?

Ce tristă e şi-atâta de frumoasă
De tulbură credinţa în atei!
De-şi face cuib să fie dar voioasă
Şi să mă joc copchil cu puii ei...

Când or fi mari să zboare-n libertate
Spre zări mult mai senine şi mai calde,
Ea, să rămână-aici, pe mai departe
În versul meu de-a pururi să se scalde...

Îmi ard obrajii, uite vrea să plece,
E toamnă în cuvânt şi e târziu
Şi zboară gândul- rândunică rece-,
De a fost ea ori nu, eu nu mai ştiu...