17 Ianuarie 2010, spre seară...
Doamne, cât de scumpă-i Biblia!
Mamă, albie ce eşti şi Râu!
„O sută şi doi lei am dat pe ea,
Două litre pe atunci de grâu...”
Ochii mei citind şi-aduc aminte
Cât erau din cânepă mereu
Pantalonii, cei dintre cuvinte-
Peticiţii sufletului meu...
Poate-atunci nu ai avut pe masă
Demâncarea vremii să mi-o pui...
Dumnezeu ştiai că nu ne lasă,
Cu ea în casă noi eram sătui!
O ţineai ascunsă de vedere,
Tatăl Nostru era interzis!
Îmi spuneai mereu despre Înviere,
Despre Fiul Omului ucis...
Dacă ea din Ceruri ne-a fost dată,
S-o păstrăm întreagă, noi, de jos,
"Ai de grijă să n-o vinzi vreodată,
Cât ţi-o fi de greu- nu-i de folos!"
duminică, ianuarie 17, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu