13 Ianuarie 2010, spre seară…
Te-am auzit vorbindu-mi, n-am crezut
Că poate glasul, zarea s-o învingă!
De-aceea stau înzăpezit şi mut
Cu toată bucuria să mă ningă...
Se luminau cărări ne-începute
Prin codri mei de brazi şi de goruni
Şi mă vedeam acolo sus, pe Munte,
Cu tulnicele-amiezilor în mâini...
Şi pentru toate-acestea, ce să-ţi dau?
Orice cuvânt al tău e o mireasă!
Te-am auzit vorbindu-mi şi mai vreau
Când supărarea lumii mă apasă...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu