Mi-e dor de ploile de altădată...

29 Iulie 2014

Mi-e dor de ploile de altădată

Când m-ascundeam sub părul tău de fată

Ca grâul copt în iulie târziu,

Cu-aceeași bucurie să te scriu

De la creștet până la călcâie,

Și tot nescrisă ființa să-ți rămâie...

Mi-e dor, ce sfânt e dorul dintre toate!

De ploile din Dragoste-adunate,

Ce dulci erau și-atâta de fierbinți!

Iar noi în ierburi, harnici și cuminți,

Spuneam povești și greierii-n surdină

Ne legănau acolo în lumină...

Plouă și-acum, o ploaie tristă, surdă,

Cerul parcă peste Munți se îmburdă

Și Dorul meu de-atunci stă lângă tine,

Iar fulgerele cad în serpentine...