Nu am să tac...

8 Iulie 2014

De-o vreme simt nevoia să mai tac,

Dar nici atunci n-o să le fiu pe plac

Acelora care împrejurul meu

Dau cu pietre înspre Dumnezeu!

Am tot spus în vers că nu se cade

Și orice piatră azvârlită cade

Și în căderea ei când nu se-așteaptă

Pe fiecare îl lovește-n soartă...

Ei, uite, cineva îmi spune-acum-

„Să nu taci vreodată, nici postum!”

Porunca din aceste dragi cuvinte

Am auzit-o mult mai dinainte,

Pe vremea când scriam acolo-n Munți

Despre durerea celor drepți și mulți!

Și n-am tăcut, de-am șovăit vreodată

Să-mi fie gândul osândit pe roată!

Și-așa am pătimit și nu de-ajuns!

Ochii mei sunt limpeziți de plâns,

Nu am să tac, cuvântul nu-i al meu,

E pus în gura mea de Dumnezeu...