16
Iulie 2014
Răbdător
am scris și-o să mai scriu
Câtă
vreme în cuvânt sunt viu,
Cât
voi purta vremelnicind prin lume
Steaua
mea ce mi-a fost dată-n nume!
Nici
să vorbim nu mai avem răbdare,
Ce
vifor poartă-n gânduri fiecare!
Adeseori
ne salutăm în treacăt
Din
timpul nostru ferecat sub lacăt;
„Trăiește-ți
clipa!” am uitat de ea,
Mereu
în gând tânjim spre altceva,
N-avem
răbdare să iubim de-ajuns,
Să
ne cunoaștem Dorul nepătruns;
Spre
unde alergăm nici noi nu știm
Și
spunem vieții întruna, ne grăbim!
Iar
când ajungem până lângă hău
Mult
prea târziu atunci ne pare rău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu