Leverkusen,
Vineri, 13 Iulie 2018
Fumegă dealurile
Copilăriei mele,
Cum fumegau seara
din trabuc
Gândurile Moșului
sub stele
Și așa-mi vine
desculț să mă duc
Acolo pe Dâmburi,
copilul ce-am fost
Prin iarba stelară,
plină de greieri,
Cântecul acela îl
știu pe de rost
Și-mi stăruie
pururi în creieri.
Unde sunt astăzi
cărările date
Pașilor mei dinspre
străbuni?
Fumegă dealurile,
ce vremuri ciudate!
Ne-liniștea arde
mocnind sub tăciuni,
Iar Moșul acela
de-acuma e dus
Lângă un leagăn
tăcut de nuiele,
Azi mă privește cu
mirare de sus
Și nu mai coboară-n
poveștile mele...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu