Leverkusen,
Joi, 26 Iulie 2018
„Și
mă dor ochii, mă dor”
De câte le văd sub
soare,
Doamne, din lumina
lor
Îți trimit acum
scrisoare,
Ea în pace să-mi
ajungă
Unde pururea Tu Ești
Și scrisoarea mea
nu-i lungă,
Eu Te rog să mi-o
citești:
Pune-mi Țara-ntre
hotare
Unde-a fost de când
o știi
Și la neamul meu ce
moare
Dă-i speranță zi
de zi!
Vindecă-i cumplita
„boală”,
Ura care îl tot
paște
Și din somnul greu
îl scoală,
Ca pe Fiu în zi de
Paște
Să-l trezești și
să rămână
Cât o fi sub soare,
treaz,
Șterge-i, Doamne,
cu-a Ta mână
Lacrima de pe obraz!
M-am rugat destul,
Părinte,
La toți răii
dimprejur,
Simt că nu mai am
cuvinte,
Iartă-mi-le, Te
conjur!
Nu am blestemat
vreodată,
Nici de-acum n-o să
blestem,
Din tăria Ta curată
Între noi să vii,
Te chem,
Să ne-aduni, a câta
oară?
Risipiți ca pe o
turmă,
Pune rânduială-n
Țară
Și în mintea de pe
urmă...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu