Duminică, 15
Septembrie 2019
Ca o sentință rostit: interzis!
L-am îndurat veacuri de-a rândul,
Oricând îl aud, afară și-n vis
Cuvântul acesta, mă cutremură
gândul!
Degeaba vrea inima să îl
înfrunte,
Silabele lui și consoanele dor,
L-au purtat atâtea genii pe
frunte,
Nici vreme nu am pentru numele
lor:
Blaga, Enescu, Heliade,
Brâncuși...
Cum nu se surpă, Doamne,
văzduhul?!
Ne mustră memoria celor duși,
Dar niciodată în exil cu
duhul...
Pe sufletul tău urechea mi-l pun,
Cine îți tulbură vederea sub
pleoape?
Patria mea, cu durere îți spun
Și astăzi blestemul acesta
e-aproape!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu