De unde vine ura pentru daci
Am înțeles-o din copilărie,
Precum porunca sfântă: să nu taci,
De-aceea ți-a fost dat cuvântul-scrie!
Au scris și ei pe pietre și-n văzduh,
O parte ni le-au scrijelat păgânii,
Stă mărturie pururi Sfântul Duh
Că dinspre coasta lor se trag românii!
Între hotarele ce ne-au fost date
Toți „migratorii” au trecut pe-aici,
Ce Romă? Ce pustiu? Povești ciudate
Pe care le-am citit când am fost mici...
Ne-ntreabă, răscolind pe vetre spuza:
„De unde sunteți?” „Noi d'aci suntem!”
Cu Davele și Sarmizegetusa
Și cu Zamolxis, focul lor suprem!
Pe el nu o să-l stingă niciodată
Scuipatul aruncat asupra lui,
Când tot mai multe semne ni se-arată
Că nu am fost copiii nimănui
La noi Acasă, nici copii orfani,
Cerșind flămânzi un bruș de mămăligă,
Din mame gete și din tați romani
Precum se-aud „istoricii” cum strigă!
E viu la Vidra Leagănul din grindă,
Degeaba faceți false legăminte
Ce cuvinte să nu le cuprindă
Dicționarul Limbii noastre sfinte.
Nici gândul vostru n-are ce ne face
Și nici otrava pusă în fântâni,
Lăsați-ne Istoria în pace
Să ne-o rescriem singuri, ca stăpâni!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu