Flămânzi din noapte muşcă urşii,
Iar liniştea sub paşii lor
Se sparge-n ţăndări luminoae
În ochii arşi de somn, şi dor...
Ei vin de prin păduri, sărmanii,
Cu mormăitul lor în spate,
Sunt la Braşov, sub tâmple timpul
Se-aude vinovat cum bate...
Cad frunzele şi latră câinii-
Ce-aproape sunt de clanţa uşii!
Nu pot să dorm, târziu sub stele
Flămânzi din noapte muşcă urşii.
.....................................................
Pe Tâmpa, cel neliniștit,
Acolo mi-a fost dat să fiu,
De frații mei, bibliotecarii,
Ce Dor mă arde când vă scriu!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu