Au început să ne scrie Istoria alții...

 

Timișoara, 17 Decembrie 1989...

Poezia este Una singură,

Adevărată,

Niciodată mincinoasă,

Nici înaltă de statură,

Și nici joasă...

Ea,

Întotdeauna când vine,

Vine

Din văzduh.

Fericiră e fruntea

Gândului

Pe care se pune-

Flacără

Și

Duh!

Poezia este

Cea mai deplină

Minune!

17 Decembrie 2025

         * * *

Istoria e vie dintre file,

Să moară nu o lasă Dumnezeu,

Am trăit pe viu acele zile

Și nopți cu întuneric și mai greu...

 

Au început să ne scrie Istoria alții,

Istoria noastră, trecută, prezentă,

Istorici cu „diplome” ciudate, ciumații,

Lucrători cu ziua, frecători de mentă...

 

Să o scrie cu băgare de seamă, nu-i bai,

Dar „lucrătura” aceasta mă doare:

Burebista, Mircea, Ștefan, Mihai,

Horia, Tudor, Iancu cel Mare

 

De-o vreme nu mai încap între file

Și alții, Doamne, asemenea lor,

Purtați de-a valma de interese ostile

„Scribălăii” aceștia lucrează de zor...

 

Decembrie '89, ce simplă soluție!

Să știe străinii de ea cu-adevărat,

La Timișoara nu a fost... Revoluție,

Ci o simplă...Lovitura de Stat!

 

În fața Catedralei, acolo în Piață,

Pentru Libertatea noastră, cei vinovați,

Post-mortem sau încă în viață

De Înalta Curte să fie judecați...

 

Au început să ne scrie Istoria alții,

Vocalele ei și consoanele dor,

Ocrotește-ne, Doamne, limba și Carpații,

Nu ne lăsa scrijeliți de mâinile lor!

 

Rugăciune...

 

Sângeră și astăzi din cunună spinii,

Nu ne lăsa, Doamne, cum ne vor străinii,

Să ne smulgă ulii aurul din piatră,

Freamătul din codrii, pita de pe vatră...

 

Potolește, Doamne, din adâncuri lava,

Zilnic i se întinde neamului otrava,

Vremea parcă are gust ciudat de zgură,

Pedepsește hoții care ne tot fură!

 

Tot ce-i românește nu-i curat și bun,

Unde e dulceața graiului străbun,

Unde sunt martirii care odinioară

Apărau această îndurerată țară?

 

Lacrimile noastre peste tot irump,

Sfânta libertate ne-am plătit-o scump,

Vindecă durerea și din duh povara

Celor fără vină, morți la Timișoara!

 

Fiul Tău, Trimisul, să ne mântuiască

Dă-i putere, Doamne, iarăși să se nască!

Se aud colinde limpezi la fereastră,

Vine iar Crăciunul peste viața noastră...

 

Nicolae Nicoară-Horia