„Dumnezeu s-a-nchis în sine ...”
V. P.
Grea, precum Singurătatea nicio suferință nu-i!
„Să nu
fie Omul singur!” Doamne, ce oftat înalt!
Dumnezeu nu se închide niciodată-n Sinea Lui,
El este mereu în tine și în ea și-n celălalt...
Când cuprins de-amărăciune din ființa ta prea tristă
Omule, ce treci prin viață, între rugă și insultă,
Dacă-L strigi și nu-ți răspunde să nu spui că nu există,
Dumnezeu, cuprins de milă de oriunde El te-ascultă!
De jigniri și de blesteme să nu faci nicicând risipă
Și ajuns la disperare nu-L blama-ndemnat de cine?
Spune-n cerul gurii tale: „treacă și această clipă!”
El, Răspunsul, niciodată nu-l vei ști atunci când vine.
Dumnezeu nu se închide-n Sinea Lui de crisalidă,
Pe pământul plin de patimi, de gunoaie și noroi
În zadar încearcă unii din Scriptură să-L ucidă,
Duhul, Cel Atotputernic, este pururi peste noi...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu