Duminică-mi sufletul și-l
iartă,
Doamne, atâtea patimi îl ard!
Câinele din vecini mă tot
latră,
Arătându-și colții prin gard...
Ciudată-i...meseria lui de câine!
„Lătrătura” aceasta nu-i o joacă,
De-i arunc o bucată caldă de
pâine
Cu și mai multă ură mă provoacă.
Nu latră de sete, nici de
flămând,
Oare cu ce interes mă atacă?
Nu-i bag bățul bezmetic prin gând,
Obosit de sine, singur, o să
tacă...
Duminică, 7 Iunie 2026
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu