Urmarea lui Hristos...

 

Ev. Matei 10

 

Mă dor mereu cuvintele nespuse,

Cuvintele rămase din Cuvânt,

Ascult și-acum Chemarea Ta, Iisuse

Dintre vacarmul Vieții pe pământ!

 

Din voia Ta și nu din voia lor

Inima mea în Rugăciune-i trează,

Vai de adormitul meu popor,

Puțini sunt cei ce încă Te urmează

 

 Și „ucenici”, câți au mai rămas,

Îndură vorbe grele și blesteme,

Aud mereu și-acum același Glas:

De răutatea lumii nu te teme!

 

În Clipa asta, plină de otravă

Scriu, Doamne, cu același sfânt fior,

Să mi-l citească îngerii din slavă

Poemul meu din Văzul tuturor!

Duminică, 7 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia