Sunt dezamăgit de toate,
Nici cuvinte nu mai am
Și din câte mi-au fost date
Unul mi-a rămas-Adam!
Știu că nu am fost cuminte,
Nici în gânduri, nici în grai,
Izgonit mă simt, Părinte
Și din lume și din Rai...
Înger n-am vrut niciodată,
Sunt și eu un pui de om,
Iartă-mi întrebarea, Tată:
Cine stă acum sub pom?
Veșnic între rai și iad
Nu mai aflu alinare...
Merele răscoapte cad,
Cine le culege oare?
Nicolae Nicoară-Horia
9 Februarie 2021
Și Poetul și Brutarul
Toată noaptea n-au hodină,
Ei cu dragoste frământă
Aluatul din lumină,
Iar în orice dimineață,
Zorile când se revarsă,
Ce dumnezeiesc miroase
Pâinea rumenă pe masă!
Și Brutarul și Poetul
Când se odihnesc nu știu,
Fără ei, de bună seamă,
Pe pământ ar fi târziu...
......................................
Și Poetul și Brutarul,
Am crezut și cred mereu,
Pentru cei flămânzi din Viață
Sunt trimiși de Dumnezeu!
Nicolae Nicoară-Horia
8 Februarie 2021
„Ai mierlit-o!” Doamne, ce cuvinte
Lipsite de respectul cel dintâi,
De bunul simț, să-i spui unui părinte,
Bolnav și-nlăcrimat, la căpătâi!
M-am uitat în ochii lui cu milă,
Ca orbul însetat după lumină
Și-acum când scriu mi-e jale și mi-e silă,
Cu ce-i, oare, sufletul de vină?
„Ai mierlit-o!” Vorbele ucid
Atunci când le rostești ca un blestem,
Bătrân de sunt, sub semnul de covid,
Copilul meu, de moarte nu mă tem!
Le-am auzit și cerurile toate
Și-au revărsat durerea peste mine,
Ce vremuri de-agonie ne-au fost date!
Apocalipsa n-auziți cum vine?
Nicolae Nicoară-Horia
Duminică, 7 Februarie 2021
M-am întrebat și mă întreb mereu,
De unde vine Dragostea anume,
Din care răsărit de curcubeu?,
Cine i-a dat întâia oară nume?
Mi-aduc aminte când eram fecior
În Satul meu, cel plin de Poezie,
Acolo, între ierburi, sub răzor
Mi-a fost dat fiorul sfânt și mie...
De unde vine Dragostea? Ea- ce-i?
La fiecare cât și cum se-mparte?
Și-acum mă simt cuprins de vraja ei,
Ca de-o poveste scrisă într-o carte...
Nicolae Nicoară-Horia
Vineri, 5 Februarie 2021
Degeaba mă tot sfarm ca Detunata
Să înțeleagă omul tot ce-i spun,
Stau coardele să-i spargă beregata,
Tot lustruindu-și funia cu săpun...
Degeaba întind mâna salvatoare,
Adeseori simt mușcătura lui,
Ca omul, trăitor aici sub soare,
Pe pământ o altă ființă nu-i!
Și azi îl strigă Dumnezeu pe nume:
„Adame, unde ești?”Cine te leagă?
Degeaba scriu? Odată, când anume,
Va învăța și el să mă-nțeleagă?
Nicolae Nicoară-Horia
Joi, 4 Februarie 2021
„Iancule mare,
Bravule tare
Cu noi să fii
Tu însoţeşte
Şi însuflețeşte
Pe ai tăi fii”.
Vreau Bunicule să-mi spui,
Cum n-ai spus-o nimănui,
Ia o coală de hârtie
Și scrie-mi povestea mie...
Sunt eu mititel pe lume,
Nu știu de ce port în nume
O povară-atât de dulce,
IANCU nu vrea să se culce
Și oriunde-n tot ce face
Iancu mamii n-are pace
Și așa în sus și-n jos
Iancu mamii, cel frumos
N-are liniște defel,
Tot gândindu-se la el...
Când mă strigi pe nume, dară,
Munții noștri se-nfioară,
Aerul din jur se-aprinde,
Dragostea lui mă cuprinde,
Fluierul din ceruri plânge
Și la pieptul lui mă strânge...
Da, nepotul meu cel drag,
Dinspre Dorul lui mă trag
Precum raza de la soare,
Setea sfântă din izvoare...
Poartă-i, dar, pe-această lume
Adevărul sfânt din nume,
Iubitor de Neam și Țară,
Niciodată o povară!
Împlinindu-i prin cuvânt
Testamentul lui cel sfânt,
Atunci când vei crește mare,
Să-i pui răului hotare!
Nicolae Nicoară-Horia
3 Februarie 2021
Nu-i musai să le-ascult, nici timp nu am
De-ajuns din câtă vreme mi-a fost dată,
Pe toate „geniile”-acestui neam
Ce glăsuiesc din gura lor spurcată!
Știu, Dumnezeul meu le stă-mpotrivă,
Bisericile, sfinții și preoții,
Adulmecând mirosul de colivă
Îi vor păgânii „re-formați” cu toții
Și-n locul lor să-și pună dumnezeii
Pe care îi slujesc cu-atâta sârg,
Ce harnici sunt în toate, derbedeii,
Când lanurile urii dau în pârg!
....................................................
Nu-i musai să citesc tot ce revarsă
Inima lor pe Internet, hulpavă,
Să știe doar atât, nu-i cale-ntoarsă,
Ce-aproape-i Judecata Lui din slavă!
Nicolae Nicoară-Horia
