Joi, 4 Februarie 2021
„Iancule mare,
Bravule tare
Cu noi să fii
Tu însoţeşte
Şi însuflețeşte
Pe ai tăi fii”.
Vreau Bunicule să-mi spui,
Cum n-ai spus-o nimănui,
Ia o coală de hârtie
Și scrie-mi povestea mie...
Sunt eu mititel pe lume,
Nu știu de ce port în nume
O povară-atât de dulce,
IANCU nu vrea să se culce
Și oriunde-n tot ce face
Iancu mamii n-are pace
Și așa în sus și-n jos
Iancu mamii, cel frumos
N-are liniște defel,
Tot gândindu-se la el...
Când mă strigi pe nume, dară,
Munții noștri se-nfioară,
Aerul din jur se-aprinde,
Dragostea lui mă cuprinde,
Fluierul din ceruri plânge
Și la pieptul lui mă strânge...
Da, nepotul meu cel drag,
Dinspre Dorul lui mă trag
Precum raza de la soare,
Setea sfântă din izvoare...
Poartă-i, dar, pe-această lume
Adevărul sfânt din nume,
Iubitor de Neam și Țară,
Niciodată o povară!
Împlinindu-i prin cuvânt
Testamentul lui cel sfânt,
Atunci când vei crește mare,
Să-i pui răului hotare!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu