13 Februarie 2021
13 Februarie 1785
De ce s-a spânzurat Crișan, nu știu,
Își încălcase oare Legământul?
El a recunoscut cât a fost viu
Și l-a trădat în fața lor cuvântul!
Horea și Cloșca erau...muți
La întrebările mai-marilor, deșarte,
Ei nu s-au răscolit acolo-n Munți,
La nimeni nedatori cu nicio moarte!
Afară i-aștepta flămândă roata
Să-i sfâșie bucată cu bucată!
Iertată-i fie viața lui, curmata
Acolo în celula blestemată!
Blestemat să-i fie-acel dușman!
Nu îl acuz, Doamne, nu-l acuz,
Numitul Marcu Giurgiu, zis Crișan,
Îmi stăruie ca lacrima-n auz!
................................................
Acum la Alba Iulia-n Cetate
Prin sufletele lor mai scurmă gerul,
Se-aude clopotul în turn cum bate
Și plânge peste Amintire cerul...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu