Vineri, 12 Februarie 2021
Mă doare și-i atât de vie
În sufletul din mine, rana,
Zidește-mă în Poezie,
Cum și-a zidit Manole Ana!
Zidește-mă, ah, te conjur,
N-auzi cuvântul cum te-obligă?
Mă strâng tăcerile din jur
Și pruncul nenăscut mă strigă...
Zidește-mă în Poezie,
Desăvârșit apoi să pleci
Spre unde nimenea nu știe
Și Rugă să-ți rămân în veci!
Ascunde-mi neputința humii,
Ce-a fost vremelnică să-mi fie,
Departe de vederea lumii
Zidește-mă în Poezie!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu