Joi, 18 Februarie 2021
Să-ți fie viața binecuvântată,
Plină de speranțe și de vise,
Știu că aștepți de fiecare dată
Poemul meu cu brațele deschise,
Ca murmurul izvoarelor din Munți
Să-mi stâmpere dogoarea din cuvinte,
Iar gândul vine, prunc mereu desculț
Și se așează în pridvor cuminte...
Eu pentru tine scriu, minune vie!
Cu tine mă înalț și mă cobor
De când copilăresc prin Poezie
În Văzul și-n Auzul tuturor
Și-acum cu nerăbdare feciorească
Din așternut stă inima la pândă
Să îți cuprindă ființa omenească
Iubirea ei statornică, flămândă...
Nici Poezia nu-i doar pentru sine
Și n-a fost niciodată pe pământ,
Ce singură-i și tristă fără tine,
Precum tăcerea fără de cuvânt!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu