24 februarie 1978
24 Februarie 2021
Luciei,
-Restituiri-
Se face Dragobete când îţi scriu,
Atunci a fost logodna cea dintâie,
Nici prea devreme şi nici prea târziu
Şi viscolea din Cer cu poezie...
Te-ai cuibărit sub umărul meu stâng,
Ţi-aduci aminte? Mugurii în vie
Şi toate amintirile din crâng
Se auzeau pocnind de bucurie...
Sunt ani de-atunci, nici nu mai ştiu anume
Câţi şi-au cernut lumina peste noi,
De locuim întru acelaşi nume,
Scăldat de soare şi udat de ploi,
Să fie Ceasul zilei lăudat,
Să nu ne-apese vârsta nici un nor,
Copiii noştri, trei, precum ne-a dat
De veste Viaţa să le-o dăm şi lor...
Sub zările de-a pururea senine
Să nu ne simtă din cuvânt povara
Când vom pleca de-aici, chemaţi de cine?
Să ducă ei în suflet primăvara...
Se face Dragobete când îţi scriu,
Atunci a fost logodna să ne fie,
Nici prea devreme şi nici prea târziu
Şi viscolea din Cer cu poezie...
Nimeni de dragoste nu e sătul...
Nimeni de Dragoste nu e sătul,
Oricâtă ură ar avea sub pleoape,
Tu nu mi-ai spus niciodată-destul,
Cuvântul acesta și azi ne încape!
Cuvântul acesta fără de care
Zadarnic se zbate ciutura-n vânt,
Zadarnică-i setea fără izvoare,
În van e tăcerea fără cuvânt!
Fericită e taina care ne leagă!
Acum și atunci când n-o să mai fiu,
Iubește-mă dar, poezia mea-ntreagă
Până la capăt o să te scriu;
„Spune-mi, iubito, dragostea, ce-i?
Răspunsul nu l-am uitat niciodată,
De fată cuminte, prin ochii mei
Când te-ai pierdut întâia dată...
Ea e minunea ce-mi stăruie-n gând,
Pururi izvorul cel viu să ne-adape,
Cine de Dragoste nu e flămând?
Cuvântul acesta și azi ne încape!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu