Vineri, 5 Februarie 2021
Degeaba mă tot sfarm ca Detunata
Să înțeleagă omul tot ce-i spun,
Stau coardele să-i spargă beregata,
Tot lustruindu-și funia cu săpun...
Degeaba întind mâna salvatoare,
Adeseori simt mușcătura lui,
Ca omul, trăitor aici sub soare,
Pe pământ o altă ființă nu-i!
Și azi îl strigă Dumnezeu pe nume:
„Adame, unde ești?”Cine te leagă?
Degeaba scriu? Odată, când anume,
Va învăța și el să mă-nțeleagă?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu