Știu că ți-e dor...

Vineri, 29 Ianuarie 2016

Știu că ți-e dor de cuvintele mele,

Mai ales noaptea, când afară-i târziu,

Să te îmbraci împăcată cu ele

Și eu până-n zori să te scriu...

Știu că ți-e dor să auzi cum coboară

Liniștea mea peste tine flămândă,

Sufletul tău e ca o vioară,

Arcușul mi-e gândul ce stă la pândă.

Ce dulce-i cântecul uitat între coarde!

Poezia mea sfântă, precum o mireasă,

Știu că ți-e dor și Dorul te arde,

Durerea aceasta e atât de frumoasă!

Pipăie-mi gândul, nu-i așa că sunt viu?

Simt mâna ta cum se-alină pe tâmple,

Știu că ți-e dor și tu știi că eu știu,

Cum știe fântâna de izvorul ce-o umple...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov

Eu știu că toată țara e frumoasă...

Joi, 28 Ianuarie 2016

Eu știu că toată țara e frumoasă

Atunci când scriu despre-Apusenii mei,

Mustrarea ta pe frunte mă apasă

Și simt cum curge-n mine pacea ei...

Când spun de Iancu și de Horia, spun

De Ștefan și de Tudor, de Mihai,

Genunchii plini de rugăciune-i pun

Oriunde pe acest picior de plai!

Tot aerul pe care îl respir,

De la Câmpie, până sus pe creste,

E plin de poezie și de mir,

De Dumnezeul care-L simt că Este!

Eu știu că toată țara e frumoasă

Atunci când scriu despre-Apusenii mei,

Niciunde nu-i, cum e aici-Acasă,

Nici pe Olimpul veșnicit de zei...

Nicolae Nicoară-Horia

Prieten de-o viață, frate bun al meu...

28 Ianuarie 2016

Te-am ajutat atunci când ți-a fost greu,

Ți-am dat tot ce-am avut mai bun la sân,

Prieten de-o viață, frate bun al meu,

Dușman îmi ești acum și ce hapsân!

Flămând, neajutorat și invalid,

Erai căzut în bernă ca un fald,

Ți-am pus pe masă dragostea în blid

Și te-am culcat în așternutul cald.

Când ai plecat în lume cu merinde

Așa mi-ai spus, dator voi fi în veci,

Bolnav de sunt, spre mine nu se-ntinde

Nici gândul tău în care îți petreci!

................................................

Nu ți-am cerut să-mi vii în ajutor,

Să-mi duci povara crucii pe pământ,

Prieten de-o viață, azi risipitor,

Odată vei fi singur în cuvânt...

Nicolae Nicoară-Horia

Aveți răbdare, vremea se răzbună...

27 Ianuarie 2016

Din Apuseni și până-n Odorhei,

Din Tisa, pân' la Nistru cel fierbinte,

Mă bucur că mai sunteți, frații mei,

Cei fără Dumnezeu să ia aminte!

Eu știu că mă purtați la piept cu dor,

Celor mai mulți le sunt icoană-n casă,

Știu câte lacrimi, ce tăceri vă dor,

Ca iarba când se tulbură sub coasă!

Nu mai am somn, nici liniște sub cruce,

Doar Umbra mea e-acolo sub pământ!

Din Munții Apuseni nu mă voi duce,

Voi sta de veghe la hotarul sfânt!

Nu-i noapte și nu-i zi să nu mă doară,

Tot mai flămânzi stau corbii la hotare,

Mai este încă de furat din țară,

Din țara asta ca o Sărbătoare!

Din trupul ei se taie și se-mparte

Și totuși sufletul întreg rămâne,

Dar într-o zi și ziua nu-i departe,

Vor fi sătule-aceste guri hapsâne;

Chiar dacă-orânduiala nu e bună,

Nu ne-a pus nimeni veșnicia-n cui!

S-aveți răbdare, vremea se răzbună

Și vântul obosește-n sinea lui...

Nicolae Nicoară-Horia

Avram Iancu de Barbu Iscovescu

Tată, nu-i bună rânduiala asta...

26 Ianuarie 2016

„Tată, rânduiala asta nu e bună,

Când voi crește mare am s-o-ndrept!”

Cuvintele lui Avrămuț răsună

Și rana lor îl doare-adânc în piept;

Copilul de atunci parcă și azi

Îi spune-aceleași vorbe-nlăcrimate,

Le murmură pădurile de brazi,

Câte mai sunt și ele netăiate!

Le murmură-Arieșul de pe prund,

Cu aur și cu dor amestecate

Sub soarele statornic și rotund,

Izvoarele-n fântâni înlăcrimate!

Umbra lor pe suflet mă apasă

Și parcă port sub frunte funigei,

Celor din fruntea țării nu le pasă

Și zilnic se tot ceartă între ei...

Când neamul meu îndură-abia năpasta,

Pe pruncul de acum nu-l înțeleg-

„Tată, nu-i bună rânduiala asta,

Dar când voi crește mare am s-o dreg!”

Nicolae Nicoară-Horia

Mă bucur că exiști...

26 Ianuarie 2016, spre seară

Tresaltă-n mine sufletul și cântă,

Mă simt ca râul, liber pe sub punți,

„Mă bucur că exiști,” ce vorbă sfântă,

Ca un tulnic vara peste Munți!

Gândul tău se-așează lin pe frunte,

Și-oricât aș fi de singur și de trist,

Cu aripile niciodată înfrânte

Prin tine, cititorul meu, Exist!

Nicolae Nicoară-Horia

Atunci când scriu...

26 Ianuarie 2016

Și iar vă spun, cât încă nu-i târziu,

(Degeaba vrea târziul să mă înfrunte,)

E ca și cum mă rog atunci când scriu

Cu sufletul acolo sus pe Munte!

Prietenii știu și ei mă lasă-n voie,

Iar ceilalți trecători mereu mă-ntreabă

„Ce faci acolo?” parcă aș fi Noe

Și-așa pe lume nu au altă treabă...

Le mulțumesc la toți pentru popas

În drumul lor grăbit spre-aceeași vamă,

Unii mi-au spus cu o dojană-n glas

Că uneori prea nu îi bag în seamă!

...................................................

Atunci când scriu e ca și cum mă rog

Și-auzul mi se umple de cuvinte,

Nu am decât un singur dialog

De pe pământul meu cu cele sfinte...

Nicolae Nicoară-Horia