Vineri,
29 Ianuarie 2016
Știu că
ți-e dor de cuvintele mele,
Mai ales
noaptea, când afară-i târziu,
Să te
îmbraci împăcată cu ele
Și eu
până-n zori să te scriu...
Știu că
ți-e dor să auzi cum coboară
Liniștea
mea peste tine flămândă,
Sufletul
tău e ca o vioară,
Arcușul
mi-e gândul ce stă la pândă.
Ce dulce-i
cântecul uitat între coarde!
Poezia mea
sfântă, precum o mireasă,
Știu că
ți-e dor și Dorul te arde,
Durerea
aceasta e atât de frumoasă!
Pipăie-mi
gândul, nu-i așa că sunt viu?
Simt mâna
ta cum se-alină pe tâmple,
Știu că
ți-e dor și tu știi că eu știu,
Cum știe
fântâna de izvorul ce-o umple...
Nicolae
Nicoară-Horia
Pictura:
Vladimir Volegov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu