Duminică,
3 Ianuarie 2016
Am fost la
cimitir și era ger,
De ți-am
aprins tăcut o lumânare,
Maica mea,
te-am auzit din cer
Și glasul
rugăciunii tale doare,
Cum dor
culorile în curcubeu
Și
murmura ecoul din departe-,
Ai grijă,
Doamne, de tot neamul meu
Și
vindecă-l de somnul cel de moarte!
Și-așa
cum te rugai adeseori
În casa
noastră, pururi luminată,
Duminică
era și-atunci în zori
Când ai
plecat din lume împăcată.
Am fost la
cimitir și era frig,
De ți-am
aprins tăcut o lumânare,
Maica mea,
din lacrimă te strig
Și glasul
rugăciunii tale doare!
Cum
freamătă pădurile de brazi
Prin
gândurile mele îndurerate!
Îmi
înghețase lacrima pe-obraz,
Cuvintele
și-acum îmi sunt sărate...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu