26
Ianuarie 2016
Și iar vă
spun, cât încă nu-i târziu,
(Degeaba
vrea târziul să mă înfrunte,)
E ca și
cum mă rog atunci când scriu
Cu
sufletul acolo sus pe Munte!
Prietenii
știu și ei mă lasă-n voie,
Iar
ceilalți trecători mereu mă-ntreabă
„Ce
faci acolo?” parcă aș fi Noe
Și-așa
pe lume nu au altă treabă...
Le
mulțumesc la toți pentru popas
În drumul
lor grăbit spre-aceeași vamă,
Unii mi-au
spus cu o dojană-n glas
Că uneori
prea nu îi bag în seamă!
...................................................
Atunci
când scriu e ca și cum mă rog
Și-auzul
mi se umple de cuvinte,
Nu am
decât un singur dialog
De pe
pământul meu cu cele sfinte...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu