23
Ianuarie 2016
Ning
tristețile pe dealuri, peste văi și peste lunci,
Unde ești
Copilărie cu copiii tăi de-atunci,
Tu îți
mai aduci aminte din trecute tinereți
Cum te
căutam, copchilă, rătăcită prin nămeți?
Și cu
glasurile noastre, zurgălăi de-argint sub cer,
De nimic
nu aveam teamă, nici de viscol, nici de ger,
Nu ne
săturam de viață și de aerul cel sfânt,
Toate
pentru noi anume erau parcă pe pământ!
De purtam
opinci de rouă nu mi-a fost nicicând rușine,
Sub
cojocul gros de lână ne era atât de bine,
De atunci
și ziua noastră astăzi e atât de-ngustă-,
Unde ești
Copilărie, bucuria mea augustă?
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu