27
Ianuarie 2016
Din
Apuseni și până-n Odorhei,
Din Tisa,
pân' la Nistru cel fierbinte,
Mă bucur
că mai sunteți, frații mei,
Cei fără
Dumnezeu să ia aminte!
Eu
știu că mă purtați la piept cu dor,
Celor mai
mulți le sunt icoană-n casă,
Știu câte
lacrimi, ce tăceri vă dor,
Ca iarba
când se tulbură sub coasă!
Nu mai am
somn, nici liniște sub cruce,
Doar Umbra
mea e-acolo sub pământ!
Din Munții
Apuseni nu mă voi duce,
Voi sta de
veghe la hotarul sfânt!
Nu-i
noapte și nu-i zi să nu mă doară,
Tot mai
flămânzi stau corbii la hotare,
Mai este
încă de furat din țară,
Din țara
asta ca o Sărbătoare!
Din trupul
ei se taie și se-mparte
Și totuși
sufletul întreg rămâne,
Dar într-o
zi și ziua nu-i departe,
Vor fi
sătule-aceste guri hapsâne;
Chiar
dacă-orânduiala nu e bună,
Nu ne-a
pus nimeni veșnicia-n cui!
S-aveți
răbdare, vremea se răzbună
Și vântul
obosește-n sinea lui...
Nicolae
Nicoară-Horia
Avram
Iancu de Barbu Iscovescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu