28 iulie 2009 ora 21.58
Aş vrea cu ochii tăi să plâng,
Hohotitor, ca ploaia-n spume
Şi-acolo-n Cerul lor să strâng
Toate durerile din lume,
Să nu mai fie nicăieri
Tristeţi şi răni nevindecate,
Tăcerile de azi spre ieri
De-a valma ducă-se uitate...
Aş vrea cu ochii tăi să râd,
Cum râde un Copchil la soare,
Să ştiu atunci şi mai curând,
Că asfinţitul nu mai doare
Şi-apoi de-a pururi să mă laşi
Să plâng, să râd pe săturate,
Aş vrea, vai, nu mai ştiu ce aş!
Nimic să nu mai vreau din toate...
marți, iulie 28, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu