15 iulie, spre seară...
Mai port în suflet dureroase rime,
Urc Dealul Scorucetului plângând,
Nu mă vede, nu mă ştie nime,
Cum să-mi audă lacrima din gând?
Ce preţ murdar au pus pe el păgânii,
Pe HORIA, cel preavândut de fraţi
Şi Aerul îmi zgârâie plămânii
Cu cetinile brazilor uscaţi...
Pe Dealul Celălalt e Casa lui,
Ca un ochi rănit de Rugăciune
Şi nimenea acolo sus pe grui
Înaltului nu o mai poate spune...
Opincile din lacrimă sunt roase,
Tu trebuie desculţ să mă-nţelegi,
Mai port cu mine rime dureroase
Sub cerul Transilvaniei întregi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu