09 iulie 2009.
“M-ai învăţat, Durere, ce e să ai o ţară”,
O Ţară-n care singur să te naşti
Din pântecele ei a doua oară
Şi-atunci să fie-n Ziua cea de Paşti!
Fără de ea, oriunde-aş fi sub soare,
Nu am hodină, Doamne, nici soroc
În tulburata lumilor vâltoare,
Precum Acasă, preasfinţitul loc
Unde părinţii mi-au lăsat pe tâmplee
Povara zorilor dinspre Apus,
Acolo unde-avea să se întâmple
Logodna mea cu Îngerul de sus,
Acolo unde-am scris întâia dată
Poemul meu sub streaşină de nor,
Acolo unde-am cunoscut o fată-
De chipul drag îmbătrânesc şi dor!...
De-am fost plecat vreodată prin Americi
Şi am văzut minunea şi desfrâul,
Nu-i nicăierea-n lume ca Aici
Să-mi fie-aproape Lacrima şi Râul...
...........................................................
„M-ai învăţat, Durere, ce e să ai o ţară”,
De la botez să fii legat de ea
Şi să te naşti bătrân a doua oară
Când va veni tăcerea să te ia...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu