14 Aprilie 2010, la amiază...
Se odihneşte-n mine Dumnezeu,
Să nu îmi judeci Lacrima tăcerii,
Vin din Grădină "obosit" mereu,
Acolo-mi sunt şi vişinii şi merii,
Acolo-mi sunt cuvintele rămase
Din Munţii mei de aur şi de-argint
Şi Gândul a tămâie amiroase-
E-Aprilie acum şi nu te mint...
Ninge, e cutremur şi e frig,
Planeta asta nu ştie ce vrei-
Mamă, dinspre tine iarăşi strig,
Înapoi în pântec să mă iei...
Se odihneşte-n mine Dumnezeu
Precum sămânţa mută în pământ-
Vin din Grădină obosit mereu,
Adamul blestemat, care mai sunt...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu