30 Aprilie 2010.
Şi iarăşi îmi vine de-o vreme să tac
Şi iarăşi îmi vine să urlu rotund,
În HOREA Ursu, cel din Albac,
Aş vrea câteodată să mă ascund!
Nu mă-ntrebaţi de ce şi de cine,
Nu e vremea, nici locul acum,
A început să mi se facă ruşine,
A început să mi se facă postum...
Prin Ţară când trec paşii mei tulburaţi
Vederea până la capăt mă doare,
Tricolorul demult nu mai arde-n bărbaţi,
Nici fântânile nu mai cred în izvoare...
De copil am băut întuneric de-ajuns
Aşteptând mântuirea ce o să vină
Şi totuşi la Ţebea din fluierul plâns
Mă umplu de-o sfântă şi dreaptă lumină...
Şi aici în zăzduh Testamentele dor
Şi aici în pământ nu e linişte încă-
Şi iarăşi îmi vine să mă strecor
Ca o şopârlă de aur prin stâncă...
vineri, aprilie 30, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu