Se face Dragobete când îţi scriu...

24 februarie 1978
LUCIEI...

Se face Dragobete când îţi scriu,
Atunci a fost logodna cea dintâie,
Nici prea devreme şi nici prea târziu
Şi viscolea din Cer cu poezie...

Te-ai cuibărit sub umărul meu stâng,
Ţi-aduci aminte? Mugurii în vie
Şi toate amintirile din crâng
Se auzeau pocnind de bucurie...

Sunt ani de-atunci, nici nu mai ştiu anume
Câţi şi-au cernut lumina peste noi,
De locuim întru acelaşi nume,
Scăldat de soare şi udat de ploi,

Să fie Ceasul zilei lăudat,
Să nu ne-apese vârsta nici un nor,
Copiii noştri, trei, precum ne-a dat
De veste Viaţa să le-o dăm şi lor...

Sub zările de-a pururea senine
Să nu ne simtă din cuvânt povara
Când vom pleca de-aici, chemaţi de cine?
Să ducă ei în suflet primăvara...

Se face Dragobete când îţi scriu,
Atunci a fost logodna să ne fie,
Nici prea devreme şi nici prea târziu
Şi viscolea din Cer cu poezie...