15 Aprilie 2010...
În Versul tău cu-ncolăciri de şarpe
Mi-ai cuprins de-o vreme fiinţa toată,
Ca Aerul neliniştit pe harpe
Să nu-ţi găseşti odihnă niciodată...
Să nu se-aline mâna care scrie,
Gândul tău de-a pururea văpaie,
Cuvântul care eşti şi o să-ţi fie,
Să nu te mai încape- Nicolae!
............................................
Aşa m-ai blestemat, ţi-aduci aminte,
Nu se nuntise floarea pe pământ-
De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte
Mi-adăpostesc neliniştile-n vânt...
vineri, aprilie 16, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Dulce blestem ...
Trimiteți un comentariu