Faptele Apostolilor 9, 36-42.
Duminică, 25 Aprilie 2010.
"Tavita, scoală-te!" aşa i-a zis
Când ea dormea acolo în cetate
Şi ochii Căprioarei s-au deschis,
Ochii ei cei plini de bunătate...
Mă tot întreb cutremurat în fiinţă,
Ca iarba zorile de dimineaţă-
Ce a simţit frumoasa uceniţă
Când Petru i-a dat mâna spre Viaţă?
Tavita poate şi acum când scriu
Prin lume face încă milostenii,
Ca ea mă bucur, Doamne, că sunt viu
Aici, aievea şi nu din vedenii...
duminică, aprilie 25, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu