Duminică,
18 Mai 2014
Știu că suferința nu-i destulă,
Nu mă lăsa, Doamne, fără ea,
Aici între iubirea Ta și hulă
Eu cunosc o alta și mai grea!
Și fericirea uneori mă doare,
În fața ei statornic mă închin,
Să-mi dai măcar putere și răbdare,
Cuvântul care-alină orice chin!
Iar bucuria mea, câtă există,
Să-mi fie jertfă pentru cei din jur
Și nu mi-e fața niciodată tristă
Cât pot surâsul vremii să-l îndur.
Îți mulțumesc mereu pentru răspuns,
Duminica din versul meu mă-nvie-
Știu că Poezia nu-i de-ajuns
Dacă nu arzi în ea ca o făclie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu