Dumnezeul meu e și al tău...

Duminică, 28 Decembrie 2014

„Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt

și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod

are să caute Pruncul ca să-l ucidă.”

Ev. Matei 2, 13

Pe același neclintit mișel

Îl aud și astăzi cum grăiește:

Eu cred în Moș Gerilă, spune el,

Fecioara, Pruncul, totul e-o poveste

Și înjură până dincolo de nori,

Nu știu de unde îmi tot iese-n cale

De-mi tulbură fântâna deseori

Duminica și-n sărbători legale!

Dar sufletul meu tace și-l ascultă,

Când toate au și capăt pe pământ,

Să-mi dea tărie și răbdare multă

Cel ce m-a pus de veghe în cuvânt!

Așa mă rog și parcă el m-aude

Uitându-se cu jind în ochii mei,

Cine-i dumnezeul tău? răspunde,

În lume sunt atâția dumnezei?

De credința mea nu-ți pară rău

Chiar dacă mi-ar fi oarbă și deșartă,

Dar Dumnezeul meu e și al tău,

El și acum când îl înjuri, te iartă...