18
Decembrie 2014
M-am visat azi-noapte, nu de-ajuns,
Zorii au venit mult mai devreme,
„Mi-a obosit sufletul,” mi-ai spus,
Tot hoinărind aiurea prin poeme...
Ce sfântă oboseală! te înțeleg,
Spuneai și tu ca o mireasă dulce
Tot legănând la piept un dor întreg
Ce nu mai vrea, șiretul, să se culce.
Am pus peste cuvinte mâna mea,
Parcă eram ca după înviere-
Mi-a obosit sufletul și-aș vrea
Să-l strângi în brațe până la durere...
Acum el stă de veghe când eu scriu
Și-n fiecare vers tiptil străbate,
Sufletul tău, sufletul meu? nu știu,
Demult le-avem aici amestecate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu