Duminică,
14 Decembrie 2014
În fața frumuseții tale stând,
„Fără cuvinte!” nu auzi oftând
Aerul ce-ți înfășoară chipul,
Precum clepsidra gândului nisipul?
Fără cuvinte! totuși fără ele
Ar fi zadarnic și pustiu sub stele,
Fără cuvinte n-aș putea să scriu
Poemul meu în care mor de viu
În fiecare noapte care vine
Până se face ziuă lângă tine,
Cu zorii înviind, ce bucurie!
Fără cuvinte, niciodată fie
Mâna mea, neobosită încă,
Dragostea din tine, prea adâncă,
În care mă cobor și mă înalț
Ca prințul fără moarte din Bizanț...
Fără cuvinte n-am avea nici nume,
Sufletul meu de la început de lume
În fața frumuseții tale stând,
„Fără cuvinte!” nu-l auzi oftând?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu